Psihoterapia depresiei
Starea de depresie poate fi resimţită ca reacție
la pierdere, diferite evenimente neplăcute, interpretarea evenimentelor într-un
mod trist, sau o stimă de sine scăzută. Totuşi depresia este ceva mai mult
decât tristețea. Depresia poate avea intensitate diferită în funcţie de fazele
în care se regăseşte până la fază clinică.
Statisticile arătă că 5% din
populaţia globului suferă de depresie majoră. Și, în general sunt mai multe femei
ce sunt diagnosticate cu depresie decât bărbati, insa vestea buna este ca depresia se poate trata!
Depresia
duce la lipsa propriei valori şi la inadecvare normală şi chiar durere. În
depresie, gândurile negative sunt parte din „meniul zilnic” cu care depresivul
este obişnuit şi începe să se simtă confortabil cu această obişnuinţă. O dată
cu această stare creată, o serie de tulburări survin dereglând şi rearanjând
viaţa de zi cu zi a depresivului. Acesta trece de la angoasă la îngrijorare, la
teamă de viitor, la expectanțe negative, somatizarea gândurilor prin durere,
consum de energie, oboseală cronică a trupului şi a minţii, ajungând apoi la
starea de insomnie care devine cumularea tumultului de stări mai sus menţionate.
Pentru
a depista cauzele depresiei şi eventual să facem schimbări în acest sens, este
necesar să umarim îndeaproape mediile care ar putea influenţa depresivul pentru
care persistă în starea lui.
Factorii psiho-sociali
1. Factori subconstienţi
După
Freud, problemele apărute în fază orală a dezvoltării, lipsa sprijinului matern
împiedica dezvoltarea afectivă normală. Pierderile precoce neprelucrate, nerezolvate
îngreunează prelucrarea pierderilor ulterioare. La adult, depresia debutează în
momentul în care acesta este confruntat cu o pierdere reală, ameninţătoare.
2. Factori cognitivi
Triada
cognitivă descrisă de psihiatrii prezintă domeniile în care depresivii
manifestă negativism:
a.
imagine de sine negativă;
b.
interpretare negativă a trăirilor;
c.
privire negativă asupra viitorului.
3. Factori comportamentali
Teoria
behavioristă a „neajutorarii învăţate” (learned helplessness) este o teorie
care asociază depresia cu incapacitatea sau limitarea persoanei în a controla
evenimentele, situaţiile.
4. Evenimente de viaţa stresante
Evenimentul
de viaţa cel mai frecvent asociat cu dezvoltarea ulterioară a depresiei este
pierderea. Astfel de evenimente stresante preced primele episoade ale
tulburării depresive şi pot cauza modificări neuronale permanente, care
predispun persoana la episoadele ulterioare.
Ne
vom opri pentru a analiză istoricul familiei. După cum se ştie, depresia nu
este ereditară, ci comportamentelor de acest gen, observate regulat în familie, ce pot oglindi cu
fineţe comportamentul depresiv.
Pacienţii
cu depresie inteleg faptul că de cele mai multe ori boala afectează şi alte persoane,
schimbându-le şi acestora stările de dispoziţie şi de multe ori rațiunea pură
nu mai poate avea control în a discerne lucrurile aşa cum sunt ele defapt.
Cineva
care este deprimat poate deveni dificil și deranjat pentru ceea ce este în
jurul sau şi asta poate crea confuzie, teamă şi evitare. Starea de izolare
intensifică şi mai mult depresia. În depresie, starea care este cea mai
evidenţă pentru cei din jur este evitarea relaţiilor interumane, dar şi
capacitatea scăzută de a realiza sarcinile de zi cu zi, scăderea stimei de sine
care afectează implicit propriile interese, propriile hobby-uri şi nevoi.
Distanţă
dintre prezentul real şi focusarea pe propriile gânduri negative nu face
altceva decât să îndepărteze persoana ce suferă de depresie de la adevăratul
sau potenţial.
În
mediul profesional, depresia creează stări de distanţare faţa de ceilalţi
membrii, incapacitatea de lucra în echipa, implicit scăderea productivităţii şi
performantei.
Depresivii
ajung să nu mai trăiască în prezent ci să îşi trăiască propriile gânduri care
alimentează stagnarea în această tulburare. Ritmul lent al autocontrolului
îngreunează „traficul” prin propria viaţa şi creează „ambuteiaje” cu posibile
boli; boli ce rezultă din intoxicarea propriului organism cu gânduri negre, stări
de oboseală prelungite și stări de insomnie.
Un
alt simptom tipic depresiei este faptul că afecțiunile depresive și anxioase
afectează calitatea atenției, memoriei și a funcțiilor cognitive.
Gandurile legate de incapacitate,
idezirabiliate și incongruenta ocupă procesele psihice la un nivel atât de profund încât captează
întreaga atenție a subiectului, punându-l în incapacitatea de a-și desfășura în
mod normal activitățile zilnice.
Este foarte greu de dat o definiție exactă a
ceea ce numim noi atenție. În literatura
de specialitate găsim numeroase definiții ale atenției din care reiese că a fi
atent înseamna într-un fel a te închide față de lumea exterioară, spre a te
focaliza asupra a ceea ce te interesează.
Atenția
este procesul psihic de orientare selectiva, de concentrare a energiei
psihonervoase asupra unor obiecte, însusiri sau procese, menite să conducă la
sporirea eficienței activitații psihice.
Uitarea
este
aparent un fenomen total opus memoriei. Un fel de negare a ei. În fond, uitarea
este organic integrată
memoriei şi îi este consubstanţială. Nu o putem defini decât dacă ne raportăm
la memorie, la informaţiile, experienţele şi evenimentele percepute, efectuate,
trăite anterior.
Faptul că
nu toate cunoştinţele și informaţiile pe care le achiziţionăm sunt păstrate şi
reactualizate este foarte răspândit, de aceea şi foarte cunoscut. Este ştiut că
multe dintre datele experienţei noastre anterioare se diminuează, se
dezagreghează și dispar din mintea noastră. Intervine aşa-numitul fenomen al uitării
care de cele mai multe ori a fost interpretat ca fiind reversul păstrării.
Foarte
multe persoane afectate de depresie tind să confunde afectarea atenției cu afectarea
memoriei, ceea ce afectează în mod negativ și mai profund stima de sine.
Îngrijorările și ruminațiile mentale tind să ocupe din ce în ce mai mult procesele
psihice, alocându-se o cantitate de atenție din ce în mai mică pentru acțiunile
și activitățile curente.
În
momentul în care sunt conştientizare repercursiunile care le-a creeat depresia,
se ramifică posibilităţile de înţeles. Una din ele este persistarea, contopirea
sau complacerea cu această stare în continuare, deoarece schimbarea stării este
inconfortabilă sau greu de acceptat; iar cealaltă posibilitate este înţelesul
real al stării şi interpretarea într-un mod pozitiv şi folositor al experientei.
Viaţa
oferă aceste încercări oamenilor puternici care au capacitatea de a trece prin
ele. Provocarea din aceste experienţe este să vezi frumosul şi să înţelegi
mesajele care îţi sunt transmise pentru a te dezvolta şi a folosi întregul tău
potenţial.
Faptul
că îți conştientizezi, recunoşti şi vrei să vindeci de aceste stări care nu îţi
fac bine este un pas important spre evoluţia ta.
Psihoterapia
este un termen general pentru un proces de tratare a tulburărilor emoționale.
Psihoterapeutul te ghidează spre a–ţi putea „privi” mai clar stările de spirit,
gândurile, comportamentele şi pentru a găsi propriile tale resurse pentru eliberarea
de depresie. Psihoterapeutul se ghidează spre îmbunătățirea stării mentale şi
îmbunătăţirea vieţii în sine.
